Terminologie de bază pentru birouri și scaune de școală

Specificațiile procesului de asamblare sunt de obicei compilate în funcție de secvența operațiilor și a pașilor.

O sarcină de asamblare realizată de un muncitor sau un grup de lucrători fără a schimba echipamentul sau locația se numește pas de asamblare. O sarcină de asamblare realizată folosind aceleași unelte și echipamente auxiliare, fără schimbarea metodei de lucru și într-o poziție continuă fixă ​​se numește pas. O operaţie de asamblare poate include una sau mai multe etape de asamblare. Atât asamblarea finală, cât și asamblarea componentelor constau în mai multe operații de asamblare. În ceea ce privește compoziția produsului, o parte este cea mai mică unitate care constituie un produs. Mai multe părți sunt combinate pentru a forma o componentă, făcându-l o parte a produsului. Indiferent de forma și metoda lor de combinație, toate sunt numite colectiv componente.

Componentele care intră direct în ansamblul produsului se numesc ansambluri. Componentele sunt asamblate din sub-componente (piese) la diferite niveluri. Sub-componentele sunt împărțite în mai multe niveluri; cu cât produsul este mai complex, cu atât există mai multe niveluri de sub-componente. Orice nivel de sub-componentă este compus din mai multe-sub-componente de nivel inferior și mai multe părți, iar nivelul cel mai scăzut de sub-componentă este, de asemenea, compus din mai multe părți individuale. Componentele care pot fi asamblate independent se numesc unități de asamblare. In cazul mobilierului metalic, orice produs poate fi impartit in general in mai multe unitati de asamblare. Piesele de referință și componentele de referință reprezintă fundamentul lucrărilor de asamblare; atât asamblarea componentelor cât și asamblarea finală încep de la acestea. Funcția lor este de a conecta piesele sau componentele care trebuie asamblate împreună și de a determina pozițiile relative corecte ale acestor piese sau componente.